Dădârlat - Un secol de pălării autentic românești

Într-o vreme când aproape toate fabricile și ateliere vechi de pălării din țară sunt demult închise, iar meseriile de pălărier și modistă sunt în continuare rar întâlnite, sunt mândră să-i cunosc și să-i pot numi colaboratori pe cei care de peste 120 de ani acoperă frumos capetele românilor.

Pentru a aduce la viată prima colecție de pălării realizate în serie mică a brand-ului, am avut negreșit nevoie de un ajutor de nădejde. Și ce ajutor mai bun decât prima și ultima fabrică de pălării de fetru din România – Dădârlat.

Într-una dintre vizitele mele la Sebeș am stat la un ceai cu frumoase povești cu Mădălina Dădârlat, reprezentanta celei de-a patra generații de pălărieri. 

1. Mădălina, ai trei modele demne de urmat care, așa cum mi-ai recunoscut, pun presiune pe tine prin ceea ce au realizat. Spune-ne pe scurt povestea lor! 

Da, așa este! Și ca să folosesc un joc de cuvinte, pun presiune prin pasiune, pentru că fiecare generație în parte a contribuit în primul rând cu multă pasiune! Este vorba despre străbunicul meu, care este "povestea" în sine. Omul care a inceput totul acum mai bine de 120 de ani, persoana aproape de mit, pe care o cunosc din fotografii si povești, inspirația la tot ceea ce facem noi azi. Al doilea model este bunicul meu, alături de care mi-am petrecut copilaria, un om foarte elegant, perfecționist, extrem de corect și cu o atenție sporită spre ceea ce inseamnă calitate. El este motivul pentru care am hotărât să preiau această afacere. Și bineinteles, tatăl meu este cel de-al treilea model, omul de afaceri cu o gândire pragmatică, orientat spre o dezvoltare continuă, omul care din puțin reușește mereu să facă mult, "stâlpul" din prezent al business-ului.

2. Ai negreșit pasiunea pentru pălării în sânge. Este în schimb o meserie dificilă, fie că lucrezi în atelier sau în birou. 
Mi-aș dori să îmi spui, ca de la o femeie tânară din industrie la alta, care este cel mai apăsator aspect al acestei meserii. Dar cel mai îmbucurător?  

După cum bine știi, este o meserie oarecum uitată, cel puțin la noi în țară. Este o meserie care necesită în primul rând îndemânare, atenție la detalii, migală. Este foarte apasator sentimentul că generațiile care vin nu mai pun accent pe calitațile enumerate mai sus. În schimb mă bucură foarte multe când călătoresc oriunde în țară și văd pe stradă persoane care ne poarta pălăriile! Le recunosc dintr-o mie și da, îmi aduc zambetul pe buze de fiecare dată când se întamplă asta!

 

3. Am observat că atunci când o persoană dinafara domeniului se gandește la un atelier sau o fabrică de pălării, iși imaginează o adevărată armată la lucru. Atât la partea de confecționare cât și la cea administrativă. Nicidecum un total de oameni care poate fi numărat pe degetele de la una sau cel mult două mâini, așa cum este în ambele noastre cazuri. 
Cum arată, pe scurt, una dintre zilele tale, cu siguranță foarte agitate, la fabrică? 

Știi din experientă că atunci când ești implicată emoțional în ceea ce faci, nu există un program fix, de 8 ore. Achiziții, livrări, producție, contabilitate, promovare, disponibilitate in fața clientului, creație si da, nevoia de recreație, cam așa as putea descrie pe scurt o zi din atelier! Munca mea nu se incheie în momentul în care părăsesc atelierul, sunt permanent conectată și în legatură cu clienții. Pe viitor cred că ar fi bine sa separ viata personală de cea profesională, însă în prezent, entuziasmul și ideile legate de business nu mă prea lasă să fac asta.

4. Suntem în an centenar. Acum 100 de ani strabunicul tău era în atelier și se pregătea de sărbătoare. Știu că ți-ai întrebat parinții cum cred danșii că arata acea zi in Saliște. Impărtașește te rog cu noi frumosul lor răspuns.

Multe povești au rămăs nespuse dar încerc pe cât de mult posibil să aflu tot ce mă ajută să mă întorc la origini. Răspunsul lor cu privire la întrebarea pe care ai menționat-o a venit foarte prompt: “Pe vremea când lucrurile se reparau, nu se schimbau, coada era cât strada de lungă la atelier, nu de alta, dar era mare sărbătoare in țara și pălăria trebuia curățată ca la carte! Era un cult sa ai pălărie, nu era om care sa nu aibă!”

5. Așa cum am observat amândouă, pălăriile încep să recupereze terenul pierdut in ultimele decenii. Să sperăm că în curând vor exista din nou acele cozi in fata atelierelor. Care sunt în ziua de azi clienții cei mai fideli ai pălăriilor Dădârlat? Doamnele sau domnii? Și care este tipul lor preferat de pălărie? ​

Până să vin eu în firmă, parinții mei au avut ca grupă de orientare persoane mai în vârstă de 40 de ani. Acei domni eleganți și doamne boeme, care știu ce inseamnă calitatea. În prezent, am diversificat gama și m-am orientat și spre tineret. Vindem foarte bine atât la doamne cât și la domni și sunt plăcut surprinsă că avem cerere foarte mare și de la tineret!

6. Te felicit din nou pentru noul look al fabricii și al brand-ului. Subliniază in continuare valorile tradiționale dar face și un extra pas înspre modern și actual. Care sunt cateva dintre planurile de viitor? 

Mulțumesc pentru apreciere, încerc să pun foarte mult accent pe povestea din spatele produsului! Îmi place să mă consider un om visător și se zice că dacă avansezi cu încredere în direcţia visurilor tale, vei cunoaşte un succes neobişnuit în vremuri obişnuite!  Mă gândesc la o reorganizare a vânzărilor, iar acest lucru este posibil prin crearea de modele noi! După cum am zis mai sus, caut si alte grupe de orientare! Mă las dusă de val, visez cu ochii deschiși, pun pe hartie orice idee am, iar lucrurile au început deja să prindă contur! Caut să îmi aduc o contribuție cel putin la fel de mare ca a celor 3 modele pe care le am, și îți spun sincer că o fac din suflet pentru povestea mea de suflet!

Chapeau și pe curând, Mădălina!